RENUNŢĂRILE LUI BĂSESCU

De când domnul Băsescu a devenit cu adevărat o persoană publică, a avut o serie de renunţări, care a afectat nu numai persoana sa ci şi neamul său.

Prima mare renunţare, care a schimbat cursul vieţii viitorului preşedinte, este cea referitoare la activitatea de marinar, dând puntea pe birou şi totodată flota pe …. numai el ştie pe ce, pentru că, deşi l-au rugat prietenii, poporul şi reprezentanţii justiţiei tace mâlc, cică nici usturoi n-a mâncat nici gura nu-i miroase.

Apoi a renunţat la trei trandafiri roşii pentru unul portocaliu, căci de, lupul (de mare) îşi schimba uneori părul, dar trebuie să recunoaştem că năravul ba, pentru că după trandafiri renunţă şi la şeful de partid, cică acesta nu prea ştia cum să navigheze în ape tulburi şi la trimis la reciclat.

A renunţat şi la PNL, dar nu la tot, pentru că „lupul” cu dinţii săi ascuţiţi şi glasul său înecat de bocetul de jale a reuşit să „înfulece” doar doi iezi PNL, Stoica şi Stolojan, cu „neamul” lor cu tot, aşa că a trebuit să renunţe la Tăriceanu şi ai lui întru „Dreptate şi Adevăr”.

Preşedinte jucător ajuns, domnul Băsescu a renunţat în primul rând la Constituţie, adică noi cu România noastră şi el cu România lui. În acest context a renunţat la copii printr-un dos pe palmă „trucat”, spunându-le că nu trebuie să devină filozofi, este suficient dacă devin strungari sau bucătari, chiar dacă nu toţi se pricep la meseriile astea, aşa că a renunţat şi la şcoli şi la profesori.

Nu ştiu dacă bătut de soartă sau numai de faptul că a renunţat şi la Dumnezeu, sau poate pentru că n-are nici un Dumnezeu, domn’ Băsescu s-a îmbolnăvit şi renunţând la spitalul românesc a tulit-o la Viena, iar după ce şi-a recăpătat parametri optimi a venit în ţară şi a renunţat şi la sistemul sanitar, adică la medici, care dau buzna în occident şi la spitale, care, în agonie fiind, dau români la morgă.

Şi cum obişnuinţa este o a doua natură, Băsescu a trecut la o nouă etapă şi ne-a zis: „eu tot renunţ şi renunţ, ia de acu’ să renunţaţi şi voi.” Zis şi făcut. Şi de atunci românii tot renunţă: la salarii, la pensii, la medicamente, la alimente, la muncă, la cultură, la copii … dar la ce dracu’ nu renunţă. Grandioasa operă băsesciană trebuie să atingă apogeul şi musai este cazul să instituţionalizeze renunţarea, aşa că, acum renunţă şi la instituţiile statului. Şi-a anunţat intenţia din toamna trecută că vrea să renunţe la juma’ de parlament, apoi a vrut şi nu i-a prea reuşit, să renunţe la justiţie, a renunţat la armată, pentru că a „convins-o” că este nesimţită şi trebuie să se lepede de onoare, de soldă în favoarea salariului, de dreptul de proprietate asupra gradului militar şi a pensiei precum şi la celelalte instituţii care îi dădeau identitatea.

Veni şi ziua când românul şi-a zis: „gata trebuie să renunţ la acest preşedinte şi la acest guvern”, singurele la care însuşi Băsescu, culmea, nu vrea să renunţe. Ca atare românii ies zilele astea în stradă şi i-o spun verde în faţă lui Băsescu: „DU-TE”, dar el nu şi nu, pentru că mai are de renunţat la ceva: la Poliţie şi la Jandarmerie.

TOTUŞI BĂSESCULE, CÂND RENUNŢI LA ROMÂNIA! SPER CĂ NU ÎN ZIUA CÂND VEI RENUNŢA LA WHISKY!

Florin CHIŢU

Depeşă ministrului apărării naţionale

Domnului
Gabriel Oprea
MINISTRUL APĂRĂRII NAȚIONALE
Domnule ministru,
Sunt Chițu Florin, colonel în rezervă şi pentru că sunt nesimţit şi tot vă supăr pentru că mănânc banii statului de pomană, deşi aţi fost rugat de unii camarazi de-ai noştri, la care rugăminte achiesez şi eu, să ne împuşcaţi, după o lungă „cujetare”, în care scârba (sila, greaţa şi alte de-astea) a fost înlocuită cu revolta şi ura, am găsi de cuviinţă să vă adresez o depeşă deschisă, că tot se poartă, prin care să-mi exprim întreaga mea obidă faţă de ilustra dumneavoastră personalitate şi pentru demersurile pe care le întreprindeţi pentru slava Armatei române şi a celor care o slujesc, fie ei activi sau în rezervă.
De-a lungul istoriei sale nu cred că Armata României să fi avut în fruntea ei un ministru mai obedient și mai fățarnic decât dumneavoastră, cel care în prezent, spre disprețul foarte multora dintre noi, conduceți destinele acestui minister. Şi, pentru că mă adresez unui profesor universitar, trebuie să argumentez acest laudaţio.„Tolba” este plină cu foarte multe exemple, dar n-am să mă refer decât la ultima care, după părerea mea, este cel mai concret exemplu prin care vă manifestaţi dispreţul faţă de rezerva armatei, umilind-o şi jignind-o în acelaşi timp. Este vorba de Comunicatul de presă nr. 223 din 25.08.2010.
Comunicatul începe cu o efervescenţă revoluţionară, demn de un veritabil Caţavencu: „Conducerea Ministerului Apărării Naţionale întreprinde toate demersurile instituţionale, inclusiv la nivel parlamentar, pentru ca, în această perioadă economică dificilă prin care trece ţara noastră, reglementarea sistemului de pensii militare şi recalcularea lor să nu afecteze cadrele militare care şi-au dedicat întreaga viaţă slujirii ţării, sub jurământ militar, printr-o muncă plină de greutăţi şi riscuri.” Citind aceste cuvinte am simțit o adâncă emanație patriotică încât stimabile ar trebui să vă adresez cele mai neaoșe elogii, dar nu cred că pot să mă ridic la nivelul dumneavoastră de educaţie aşa că renunţ. Dacă-mi permiteţi, pentru că sunteţi general de justiţie militară, v-aş întreba de ce nu întreprinde conducerea ministerului şi toate demersurile juridice pentru reglementarea sistemului de pensii militare, pentru că, după cum merge treaba, în curând n-o să mai avem acest sistem? De asemenea, dacă tot vă doare la bască de modul cum suntem afectaţi de recalcularea pensiilor, de ce o faceţi? Apropo, domnule general de justiţie militară, v-aş ruga să ne explicaţi şi nouă celor care nu avem o pregătire juridică, pe ce considerente legitime şi legale se fundamentează opera asta de recalculare a pensiilor? Oricum această întrebare v-am mai adresat-o odată, în public şi în loc de un răspuns pertinent, aşa cum i-ar fi stat bine unui ministru, unui general de justiţie militară, unui profesor universitar, unui conducător de doctorat, aţi dat din umeri ca …. dar mai bine categorisiţi-vă singur şi să nu vă faceţi griji că nu aştept răspuns.
Să mergem mai departe. „Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M.101 este în primul rând menit să înlăture un circuit birocratic nedrept, pe care pensionarii militari trebuiau să îl parcurgă în procesul de recalculare a pensiilor, astfel încât efortul în acest demers va reveni instituţiei militare. Prin organizarea mai multor grupuri de lucru şi consultări cu specialiştii din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională şi cu reprezentanţii asociaţiilor cadrelor militare în rezervă şi în retragere, M.Ap.N. a identificat o soluţie corectă, care reflectă deopotrivă respectul pentru pensionarii militari şi pentru activitatea desfăşurată de aceştia în cadrul Armatei Române şi în slujba statului român.” Efectiv citind acest aliniat transpir şi sunt gâtuit de emoţie şi cred că foarte, dar foarte mulţi dintre camarazi v-ar gâtui şi pe dumneavoastră de emoţie pentru grija ce ne-o purtaţi. Dar am o nedumerire: de ce trebuie ca eu, în calitate de pensionar militari, să parcurg procesul de recalculare a pensiilor? Vă rog de asemenea să ne explicaţi dacă soluţia asta corectă este şi legală? Eu unul, domnule ministru, conform acestei soluţii mă simt ca şi cum aş fi un evreu într-un lagăr de-al lui Hitler, căruia i se dă, înainte de a fi ars în cuptor, hrană din belşug şi haine curate, apoi îl bagă la duş ca să-l poată apoi „rumeni” la cuptor. Sunteţi extraordinar de cinic. Obrăznicia dumneavoastră a atins dimensiuni apocaliptice.
Dar nu v-aţi oprit aici pentru că: „Alături de această iniţiativă, eforturile M.Ap.N. pentru menţinerea la acelaşi nivel, în urma recalculării, a pensiilor militare mai mici de 3000 de lei, sunt un semnal ferm de susţinere a drepturilor pensionarilor militari. Ministrul apărării naţionale consideră că statul trebuie să îşi respecte obligaţiile faţă de militari, de pensionarii militari şi veteranii de război, aşa cum aceştia au slujit ţara, în virtutea jurământului militar. Acest principiu a constituit punctul de plecare în demersurile privind drepturile militarilor, pensionarilor militari şi veteranilor de război şi va sta în continuare la baza oricăror iniţiative şi acţiuni ale ministerului în acest domeniu.” Am impresia că dumneavoastră ne credeţi nişte imbecili, credeţi că rezervişti sunt doar o masă de manevră pe care puteţi s-o folosiţi cum vreţi. Păi unde, în actele normative la care faceţi referire, se regăseşte vreo normă care să stipuleze că pensia a cărei cuantum sub 3000 de lei nu va scădea? Considerentele dumneavoastră îmi provoacă greaţă, dar încerc să nu dau în hepatită pentru că nici măcar medicamente nu ne mai asiguraţi. Cum îşi respectă statul obligaţiile faţă de militari? Care principiu? Păi, iar mă abţin să nu devin vulgar pentru că nici atâta nu meritaţi, prin demersurile întreprinse, printre care şi votarea de către dumneavoastră a acestei legi aberante, încălcaţi, domnule ministru, general de justiţie militară, o serie de principii de drept printre care şi cel privind neretroactivitatea unei legi. Sunteţi cel mai mare fanfaron şi sincer meritaţi o diplomă, aşa cum aţi acordat la Cluj celor care, asemenea dumneavoastră, au fost alături de armată şi au votat cumplita Lege nr. 119/2010. Vreţi să daţi impresia că vă luptaţi cu sistemul, dar sunteţi parte integrantă din el şi sunteţi o „sculă” a „încrucişătorului” Băsescu, vorba unuia care sigur vă simpatizează.
Nu mai continui cu analiza pe text pentru că m-am liniştit. Dacă vă ocupaţi de toate e bine. Mai am o nedumerire şi zău că-i ultima: de ce trebuie să fac cerere la centru militar? Eu am o pensie pe care o primesc legal şi legitim. De ce ţineţi cu atâta ardoare să fac cerere de recalculare? Dacă doriţi să-mi recalculaţi pensia n-aveţi decât s-o recalculaţi, eu nu fac nici o cerere pentru că eu o vreau în continuare pe cea pe care conform Legii 164/2001 o primesc în prezent.
În final, domnule ministru, v-aş mai ruga să faceţi tot ce vă stă cu putinţă, să obţineţi şi gradul de mareşal, pentru că, dacă „toate demersurile” vă ies, meritaţi, să vă vedem tabloul în galeria mareşalilor României, unde să pot trece prin faţa mareşalilor Prezan, Averescu şi Antonescu şi să-i venez, iar când trec prin faţa dumneavoastră să vă spun tot necazul care-mi stă în gât.
Aşa să vă ajute Dumnezeu!
Col (r) Chiţu Florin